E prima data cand scriu aici, e primul meu blog.

Profit de faptul ca puiul meu mic doarme ca sa imi scriu gandurile linistita.

Intotdeauna am stiut ca tot ce se intampla in viata este mana destinului. Am trecut prin multe incercari, pot sa spun ca sufleteste nu am doar 24 ani, ma  simt mai in varsta, dar cu ce ma ajuta…cu nimic. Ca orice om am trecut prin esecuri, care, la randul lor, m-au intarit , m-am ridicat , m-am scuturat de praf si am mers mai departe. Multumesc lui Dumnezeu am o familie frumoasa, un sot, un copil minunat. Si totusi de multe ori am zile triste, in care plang, in care nu ma simt inteleasa, si sunt trista si ma inchid in mine, cel care imi readuce zambetul pe buze e tot copilul meu, minunea ce a crescut in mine, Doamne minunata e creatia ta. Si totusi stiu ca ar tb sa ma multumesc  mereu cu ce mi-a dat El, sa iau viata cu bune si cu rele sa selectez clipele dureroase de cele frumoase, dar cateodata nu putem uita, oricat am incerca. Multe din trecut ma dor si as da orice sa dau timpul inapoi sa mai traiesc odata acele clipe, dar destinul nu ma lasa, asa ca imi ridic ochii la baietelul meu, la sotul meu, zambesc si merg inainte, tot ei sunt cei care ma sprijina si imi dau putere zi de zi…nu as putea trai fara ei. Va iubesc!!!!